Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!:)

Cu totii suntem bucati dintr-un  imens puzzle,cu totii suntem unici,insa cand se intampla sa auzim de existenta unor persoane care dezvolta capacitati precum clarvedere,clarsimt,sau care vad aura,ne gandim imediat ca ei sunt mai buni decat noi.Aceasta  este una dintre cele mai mari minciuni pe care le credem-in realitate,nimeni nu este mai bun sau  mai rau-mastile pe care le afisam cu totii din dorinta de a ne proteja de suferinta,din dorinta de a fi iubiti si acceptati,frica care ne domina,creeaza iluzia ca x este mai bun decat y,insa in realitate,cu totii suntem egali-diferiti,dar egali.Toti ne nastem cu daruri prin care putem accesa capacitati extraordinare ale fiintei noastre,iar tot ce avem de facut este sa  ne amintim!

 Intr-o masura mai mare sau mai mica,fiecare dintre noi cauta raspunsuri la tumultul interior al fiintei.Personal,imi doresc sa explorez noi si noi resorturi ale constiintei mele.Ma redescopar cu fiecare zi mai mult,si imi doresc sa impartasesc lumii ce sunt si cum arata aceasta bucata a puzzle-ului care sunt in calatoria  inimii pe care am parcurs-o in special in ultimul an.Facand o astfel de alegere,dorindu-mi sa imi amintesc cine sunt cu adevarat,primul pas a fost sa observ in mod constient cat de neatenta sunt,ce programe ruleaza in mintea mea,cat de multa energie consum fiind cu mintea ba in trecut,ba in viitor,insa niciodata in prezent!

Am inceput de asemenea sa reactionez in mod constient la ce vine spre mine,cat de mult la o jignire adresata,raspund tot cu o jignire,sau raspund diferit-aceasta este cheia de a merge mai departe.Toate nenorocirile care vin inspre noi si pe care noi le percepem ca nenorociri sunt de fapt  ocazii care ne indeamna sa raspundem diferit-pentru ca noi suntem cei care alegem cum raspundem la ce vine spre noi!

Urmatorul pas este sa imi dau voie sa aduc in fiinta mea toate aspectele pe care le-am judecat si le judec, sa imi accept complet umbra,partile la care nu prea am avut chef sa ma uit,si sa le iubesc.Sunt din ce in ce mai perseverenta,si treptat,ma indrept spre libertate,spre acest mod de a fi,ca traitor in inima,spre acest Eu sunt,fara o alta eticheta.De ce?Pentru ca etichetele nu sunt altceva decat limitari si atasamente.Orice vine spre mine este neutru,energia este neutra,insa starea mea este cea care ii da sens!Absolut tot ce vine spre noi ne serveste in cel mai benefic mod cu putinta!Probabil acum in multi se trezesc emotiile trecutului,trecut pe care este necesar sa il vindecam,pentru ca noi am ales sa judecam,sa criticam persoanele care chipurile ne-au ofensat si ne-au jignit-ei bine,chiar daca uneori este dificil de acceptat,adevarul este ca ei au fost niste maestri pentru noi,ca noi sa invatam sa raspundem diferit-si daca am perseverat in acest cerc vicios de a raspunde la fel,am sfarsit prin a pune  etichete:”ala este un badaran,mi-a nenorocit viata!”,si mentinem cu inversunare aceste opinii.

Chiar daca eu simt adevarul din spatele cuvintelor pe care le scriu,s-ar putea ca nu toata lumea sa fie de acord cu mine.De ce?Pentru ca fiecare dintre noi vede doar ceea ce este pregatit sa vada.In acelasi timp,cu totii avem o lista de adevaruri personale,si fiecare dintre noi are dreptate,pentru ca fiecare exprima adevarul lui de la nivelul de vibratie la care este,de la nivelul de constiinta la care se afla!Daca ai un nivel de vibratie joasa,iar langa tine se afla o entitate de vibratie superioara,normal ca nu o vezi!Credeti ca noi vedem ce vede un caine?Sau auzim ce aude o balena?Asta nu inseamna ca dincolo de ceea ce percepem noi cu simturile noastre nu mai e nimic!Pe masura ce ne ridicam nivelul de constiinta,ni se extinde si aceasta capacitate de clarvedere!Asadar,daca unii pot,inseamna ca toti putem!

De la scazut la ridicat, nivelele constiintei umane sunt: rusinea, vina, apatia, durerea, frica, dorinta, mania,mandria, curajul, neutralitatea, bunavointa, acceptarea, ratiunea, iubirea, bucuria, pacea, iluminarea.Depresia are nivel de constiinta 20,mai jos decat au legumele-atunci cand suntem deprimati,ne situam sub nivelul salatei din castron:))Cum scoti un om din depresie?Ii dai doua palme!De ce?Pentru ca furia are nivel de constiinta 125,si prin urmare il ajuti sa isi ridice vibratia-un om furios niciodata nu va simti nevoia sa se sinucida,pe cand un om deprimat da:)O persoana care consuma alcool in exces,de asemenea vibreaza la un nivel scazut,insa stiai ca daca judeci un om care a baut prea mult,din punct de vedere vibrational,esti mai jos decat el?Mereu vei fi mai jos decat cei pe care ii judeci!Atunci cand critici pe cineva,esti ca un schiop care il invata pe altul sa alerge!Mandria are nivelul 175-chiar si mandria pe care o simtim atunci cand suntem singurii care au trecut cu brio un examen ne trage in jos,pentru ca in acea clipa noi suntem convinsi ca suntem mai buni decat altii si ne simtim superiori fata de cei din jurul nostru!Ideal este sa accedem catre nivele mult superioare,cum ar fi bucuria spre exemplu,care are nivelul 540,dar majoritatea dintre noi nu reusim sa depasim nivelul 200.. Insa,treptat,lumea se schimba,campul din jur imprejurul nostru se transforma,energia acestui an este uriasa!Ea se bazeaza pe iubire,este iubire,si inlocuieste toate structurile bazate pe frica.Acum suntem chemati sa renuntam la energia veche,si la atasamentele din trecut-un trecut inchistat,care ne impiedica sa evoluam,sa comunicam cu Dumnezeul din noi,cu Universul,cu energia creatoare pe care mereu am avut-o la indemana!Cu totii suntem spirit intrupat in materie,nicidecum  fiinte materiale cu preocupari spirituale!

Dupa cum stim, avem o capacitate extrem de mica de utilizare a creierului nostru!Pai ce face cealalta parte?Asteapta sa fie activata,sa fie trezita.Fiecare dintre noi este in realitatea asociata propriului nivel de vibratie,propriului model interior.Modelul unei noi realitati se creeaza in interiorul nostru,iar apoi exteriorul este o reflexie ,o oglinda a ceea ce suntem in interior-asadar,daca dorim altceva in realitatea exterioara,este important sa simtim profund propria noastra realitate interioara care in timp,genereaza realitatea inconjuratoare. Daca vrei iubire in viata ta,fii tu iubire,si astfel vei atrage si mai multa iubire!Niciodata nu atragi ceea ce iti doresti,ci ceea ce crezi ca este adevarat-daca vrei sa ai un partener care sa te iubeasca,dar in acelasi timp esti convinsa ca nu meriti sa fii iubita,atunci asta se va manifesta in realitatea ta!Degeaba vrei sa vina Fat-Frumos pe un cal sa te salveze,daca tu esti mereu deprimata!In cel mai bun caz,vei atrage un partener la fel de deprimat ca si tine!Invata sa fii tu iubire,si atunci nu vei mai cersi iubirea celor din jurul tau!Realizez de ceva timp cat de mult suntem manipulati prin filmele din ziua de azi-aproape toate ne implementeaza adanc in subconstient ideea ca fericirea suprema este sa te casatoresti si sa ai copii,ca fericirea ta depinde de altcineva!Adevarul este ca degeaba cauti fericirea in exterior,degeaba incerci sa schimbi locul,situatia financiara,partenerul de viata,in speranta ca vei gasi fericirea.Nu vei fi mai fericit in alta tara-asta este doar geografie-la urma urmei,cand te muti in alta parte,nu faci altceva decat sa te iei pe tine,cu tot cu gandurile tale,si sa fii la fel de deprimat,numai ca in alt loc!Daca vrei ca viata ta sa arate altfel,este important sa te uiti la interiorul tau!Orice gand misca tot –poate cu 0,001..,dar misca ceva-orice traire personala in aceasta calatorie de intelegere a adevarului schimba realitatea din jurul nostru! Cum imi activez fericirea in viata?Acum si aici aleg sa fiu bucuroasa,acum si aici aleg sa fac doar lucrurile care ma entuziasmeaza,dupa care ma mut pe frecventa bucuriei,si tot ce fac, fac din aceasta stare interioara de entuziasm! Cand am cea mai mare vibratie,misc realitatea!Cu vibratia joasa nu fac nimic,am nevoie de vibratie inalta,pe care nu o iau decat din entuziasm.Perceptia timpului este cea care ma imbatraneste sau ma intinereste-daca fac o actiune de trei ore,si consider ca au trecut cinci minute,atunci cinci minute in varsta mea biologica au trecut!Daca sunt bucuroasa,nu mai pun pe fata mea emotia,supararea,nefericirea,dezamagirea lucrurilor pe care nu le-am facut din placere,ci pentru  ca trebuie!

Cum lucrez cu umbra din mine?O observ,ii permit sa se manifeste,si  ii dau o sansa egala cu lumina- cand fiecare dintre aceste aspecte au aceeasi sansa de manifestare in interiorul fiintei mele,atunci cele pe care le resping vor fi integrate,iar acel gand pervers,acea dorinta ascunsa,sunt la fel de iubite de catre mine,si nu mai preiau controlul,manifestandu-se prin ego.Totusi,nu trebuie sa gandim ca ego-ul este o prostie,si sa ne dorim sa il distrugem! Constiinta se extinde prin incluziune,nu prin exorcizare-am nevoie de ego,insa de un ego sanatos,care ma individualizeaza si imi da puterea sa creez din unicitatea care sunt-eu sunt ego si spirit!La urma urmei,iubirea si frica sunt de fapt doua fete ale aceleasi monede:)Asadar,accepta,iarta-ti toate aspectele din existenta ta-nimeni nu te poate ierta,daca nu te ierti tu in primul rand!Iarta toate persoanele care consideri ca te-au ranit, iarta-te pe tine pentru ca ai ranit anumite persoane! Imprieteniti-va cu voi insiva,vindecati-va copilul interior!Stiati ca aproape intreaga viata ne este condusa de copilul care am fost?Daca nu vindecam traumele din copilarie,experientele mai putin placute pe care le-am trait,ele vor patrunde adanc in subconstient si se vor repeta la nesfarsit,pana cand vor fi integrate,iubite si acceptate!

Fiecare dintre noi avem un nivel de constiinta,un nivel vibrational,si am venit pe aceasta planeta sa experimentam aceasta densitate si sa ne manifestam aici,in materie! Cu totii suntem un corp de constiinta,care e mai mult decat corpul fizic,e mai mult decat corpul mental,e mai mult decat corpul emotional,decat spirit,decat suflet,decat ego!Avem multe corpuri,care sunt in rivalitate cu mintea noastra-spre exemplu,daca simt ceva pentru tine, ma impiedica mintea sa iti comunic,sau daca vreau sa te domin, inimia imi spune sa manifest compasiune!Pentru a fi in echilibru, este important sa aducem toate mintile in inima,ca  astfel sa putem accesa mai multe dimensiuni. Fizica a demonstrat ca exista in total 12 dimensiuni.Noi ne-am nascut cu totii in a treia dimensiune,in acest plus-minus,bine-rau.
Cand toti suntem in inima,deja conversatia dintre noi este alta-dispar polemicile,pentru ca ele sunt ale ego-ului,ale filosofilor dornici sa argumenteze rational,prin ego.Stiati ca mintea e capabila sa aduca unei singure teorii  argumente pro si contra in aceeasi masura?Ne mai miram ca sunt atatea religii!Normal ca sunt,pentru ca fiecare crede ca religia lui este cea adevarata,aducand argumente care vin din minte,si nu din inima! Ne-am nascut in aceasta lume in care religiile sunt create de oameni.Singura modalitate in care ne putem schimba si ne putem salva pe noi insine este sa ne amintim cine suntem cu adevarat.Ni s-a spus ca Dumnezeu este separat de noi.De cele mai multe ori,ni-L imaginam ca fiind un barbat cu un toiag in mana,ce sta undeva,acolo sus,si care,daca cumva am pacatuit,ne va trimite sa ardem vesnic in flacarile iadului:))ce ma amuza este ca iadul il traim acum,pe pamant,fara ca macar sa ne dam seama,prin faptul ca nu ne permitem sa simtim,ci judecam totul prin filtrul mintii,lucru care genereaza suferinta!Religia ne-a invatat ca suntem pacatosi si rai,si ca trebuie sa facem ceva pentru a ajunge in rai,insa adevarul pe care il simt eu este ca Dumnezeu nu e nici barbat,nici femeie.Dumnezeu este cunoastere,este totul,este lumina si iubire.Dumnezeu este toata creatia!

In viata este important sa invatam sa plutim cu gratie si usurinta,sa renuntam la nevoia de a controla totul-dorintele noastre sunt de fapt manifestari ale ego-ului!Nici macar nu stim daca acel lucru pe care il dorim cu ardoare este benefic pentru noi,dar,cu toatea astea,noi vrem cu inversunare sa-l obtinem!Ego-ul are tendinta de a acumula la nesfarsit,pentru el niciodata nu este de ajuns,pe cand,atunci cand traiesti in inima,ceea ce este e ceea ce iti doresti!In inima,adevarurile se simt,nu se inteleg!Accepta-ti unicitatea,si invata sa iubesti! Iubirea este altceva decat:”ce mult te iubesc eu pe tine,dar daca cumva nu imi faci permanent pe plac,sau daca ma superi,imi vine sa te transform in broasca!”-asta nu este altceva decat atasament.Iubirea inseamna sa manifesti integritate,adica sa fie la unisol ceea ce gandesti,ceea ce simti si ceea ce spui,iubirea inseamna curaj,inseamna creatie!

Am invatat sa ma uit la oameni si  sa accept orice zic ei despre mine-zilele trecute am lasat cuiva impresia ca sunt naiva-ei si ce?Foarte bine!Iubesc partea din mine care este naiva!Fiti ceea ce sunteti!Nu va mai chinuiti sa fiti pe placul tuturor,pentru ca mereu vor exista oameni carora nu le va conveni ceva la voi!!Nu conteaza ce cred altii despre voi,iar voi nu aveti nici un drept sa judecati pe altcineva! Poate nu va plac alegerile prietenilor vostri,dar ei invata exact lectiile pe care trebuie sa le invete,chiar daca in aparenta nu acesta este adevarul. Fiind acordata la energia Reiki,si practicand zilnic, devin din ce in ce mai sensibila la emotiile oamenilor-faptul ca uneori empatizez cu cei cu care interactionez ma ajuta sa vad dincolo de mastile afisate,ma ajuta sa simt tristetea din spatele unui zambet fortat.Atunci realizez cat de mult pot insela  aparentele!

Avem puterea de a schimba lumea in care traim!Pentru aceasta,tot ce ni se cere este sa fim iubire!Atunci cand traiesti in iubire,totul in jurul tau se schimba.Cand traiesti in iubire,nu mai judeci pe nimeni.Aceasta stare de a fi apartine dimensiunii 5D-pentru a ajunge aici,trebuie sa lasati in urma dimensiunea a3a,pentru ca aceasta apartine ego-ului,este dimensiunea in care predomina frica!Prin masurare radiestezica,mi s-a spus ca sunt copil indigo,si ca acel”acasa”al meu este dimeniunea9,insa deocamdata ma aflu cu sctructurile energetice in dimensiunile 7D,8D si9D-in schimb,de aproximativ 2 luni nu mai am deloc structuri in 3D,si imi doresc sa ajut si alte persoane sa faca acest salt de la 3D la 5D:) .Fiind iubire,constiinta ta va migra de la minte la inima.Iubirea aduce cu sine toate raspunsurile.Totul este energie-constiinta noastra este energie iar acum,in constiinta umanitatii predomina mintea.Energia iubirii este de zece ori mai puternica decat energia urii.Ura nu se contracareaza cu mai multa ura,ci cu iubire!Daca vrem sa nu mai fie razboi in lume,nu trebuie sa uram razboiul,ci sa iubim pacea!

Este necesar ca doar o treime din populatia planetei sa faca trecerea de la minte la inima,pentru a putea schimba nivelul global de constiinta.Momentan domina nivelul de constiinta al mintii.De aceea gandim totul,in loc sa luam decizii inspirate de traire.Ar trebui sa ne urmam inima in deciziile noastre.Nu trebuie sa facem nimic ca sa schimbam lumea,trebuie doar sa fim iubire!:)

Nu existi decat tu si gandurile tale:)

“Oamenii ar trebui sa fie mai cumsecade”,”copiii ar trebui sa fie ascultatori”,”coada de la magazine ar  trebui sa se miste mai repede”,”sotul meu(sotia mea)ar trebui sa fie de acord cu mine”,”ar trebui sa fiu mai implinita”-astfel de ganduri ruleaza de zeci de ori zilnic in mintea noastra.Ele nu reprezinta altceva decat  moduri de a dori ca realitatea sa fie altfel decat este,iar tot stresul pe care il traim provine din faptul ca nu acceptam ceea ce este.Atunci cand te opui realitatii,pierzi-dar doar in 100%din cazuri-de ce?Pentru ca lucrurile despre care crezi ca nu ar fi trebuit sa se intample,de fapt trebuiau sa se intample.Trebuiau sa se intample pentru ca s-au intamplat,si nici un argument din lume nu poate schimba asta. Realitatea nu asteapta votul,permisiunea,sau opinia ta.Ea este ceea ce este si face ceea ce face.Ea este intotdeauna mai blanda decat povestile pe care le spunem despre ea.Iti convine sau nu,acum ploua.”Nu ar trebui sa ploua” este doar un gand.In realitate,nu exista ar trebui sau nu ar trebui.Acestea sunt doar ganduri pe care noi le opunem realitatii.Intrebarea:”care este realitatea?” te poate ajuta sa scoti mintea din povestea pe care a ticluit-o si s-o readuci in lumea reala.Sa spunem ca parerea ta este ca Paul ar trebui sa se lase de fumat.Sigur ca ar trebui!Toata lumea stie ca fumatul duce la cancer pulmonar.Insa poti fi suta la suta sigura ca Paul ar trebui sa se lase de fumat?Poti sti cu certitudine ca viata lui ar fi mai buna sau ca ar trai mai mult daca s-ar lasa de fumat?Poti sti tu ce este mai bine pentru Paul pe calea lui in viata?Poti fi sigur ca,daca Paul s-ar lasa de fumat,acest lucru ar fi benefic pentru el sau pentru tine pe termen lung?Raspunsul este,fara indoiala,nu. Asta nu inseamna ca trebuie sa aprobi sau sa fii de acord.Inseamna doar ca poti privi lucrurile fara rezistenta si fara confuzia luptei tale interioare.Nu putem sti ce este mai bine nici pentru noi,nici pentru cei din jurul nostru.Gandirea noastra limitata,frica care ne domina,ne fac sa credem cu inversunare ca nu ar trebui sa fie accidente in lume,ca oamenii nu ar trebui sa sufere,si este normal,pentru ca nu vedem imaginea de ansamblu.Dumnezeu nu ne da asa zisele probleme fara motiv,totul are un scop,totul ne ajuta sa evoluam-nu exista greseli in Univers,si niciodata nu ni se da mai mult decat putem duce!Cum am putea sti ce este bucuria,daca nu am fi experimentat tristetea?Prin urmare, de unde stiu ca vantul ar trebui sa bata?Pentru ca bate!

Cand modul de a gandi ti se schimba,problemele dispar.Asta nu inseamna ca vei fi permanent intr-o stare de extaz(eu una ma si vedeam plutind de fericire:)).Pe tot parcursul vietii experimentezi toata gama de sentimente,pentru ca,la urma urmei,asta ne face umani.Insa una este sa lasi suferinta sa curga liber,sa stii cum sa o abordezi,sa realizezi ca loviturile vietii te fac mai puternic,si alta este sa te agati de ea,sa iti plangi de mila,sa ii deprimi si pe cei din jurul tau,sa lasi viata sa ti se transforme intr-un iad! Un preot caruia i-a ars casa sub ochii lui,cand a fost intrebat cum a reactionat la momentul respectiv, a raspuns:”Pai cum sa reactionez-am plans,am tipat,am cazut in genunchi,iar am plans,iar am tipat,cam…..10 minute!”.Acel preot ramane un exemplu pentru mine,pentru ca in loc sa gandeasca:”mi-a ars casa,nu mai vreau sa traiesc”,el a ales sa actioneze pe principiul:”mi-a ars casa,ce pot face acum?”Nici nu si-a reprimat emotiile,pentru ca,daca iti reprimi furia,tristetea,etc,in momentul in care le negi existenta,ele nu dispar,ci se acumuleaza,si cu timpul devin ca o minge gonflabila pe care te chinui din rasputeri sa o tii sub apa-inevitabil,vor iesi la suprafata!Asta nu inseamna ca daca sunt furioasa o sa imi descarc toata energia negativa tipand la altcineva sau lovind acea persoana-sincer,prefer sa tip in perna:D

Un gand este inofensiv cat timp nu credem in el.Nu gandurile noastre,ci atasamentul fata de gandurile noastre ne provoaca suferinta.A te atasa de un gand inseamna a crede ca este adevarat, fara a-l investiga.O credinta este un gand de care ne-am atasat, adesea cu multi ani in urma.Majoritatea oamenilor cred ca sunt ceea ce le spun gandurile lor ca sunt.Insa gandirea nu este ceva personal-te trezesti dimineata si spui:”cred ca n-am sa gandesc astazi?”Este prea tarziu-deja gandesti.Gandurile apar pur si simplu.Vin din neant si se duc in neant,asemenea norilor ce strabat cerul gol.Ele vin ca sa treaca,nu ca sa ramana.Nu ne fac nici un rau atat timp cat nu ne atasam de ele ca si cum ar fi adevarate.Nimeni nu a fost capabil sa isi controleze propria gandire,desi unii s-ar putea sa spuna ca au facut-o.Eu nu renunt la gandurile mele-le intampin cu intelegere.Si,in acel moment,renunta ele la mine.Oricand suntem cuprinsi de un sentiment stresant-orice,de la disconfort usor pana la suferinta,furie si disperare intense,putem fi siguri ca exista un gand anume care ne provoaca reactia,fie ca suntem sau nu constienti de el.Cand ne credem gandurile,si nu ceea ce este cu adevarat real pentru noi,traim intreaga gama de tulburari emotionale pe care le numim suferinta.Suferinta este o alarma naturala care ne avertizeaza ca ne agatam de un gand.Nu suferim decat atunci cand credem un gand ce se opune realitatii.Cand mintea este perfect limpede,ceea ce este e ceea ce ne dorim.Daca vrei ca realitatea sa fie altfel decat este e ca si cum ai incerca sa inveti o pisica sa latre.Poti incerca cat vrei,dar la final pisica se va uita lung la tine si va spune “miau”.Nimeni nu vrea ca fiul sau fiica sa sa se imbolnaveasca,nimeni nu vrea sa fie victima unui accident de masina..insa atunci cand lucrurile acestea se intampla,cum poate fi benefic faptul ca,la nivel mental,eu ma opun lor?Stim asta foarte bine,si totusi o facem,pentru ca nu stim cum sa incetam...Suntem atat de obisnuiti sa ne agatam de minciuni in legatura cu ce se intampla,incat habar nu avem cum sa traim liberi.Doar unii dintre noi suntem dispusi sa invatam cum,pentru ca suferinta este prea mare si nu ne permitem sa nu invatam.Cand nu ma agat de poveste,ma scol,ma spal pe dinti,iau micul dejun,fac ce am de facut toata ziua,insa fara stres,fara tot acel iad.Ne putem da seama ca realitatea este perfecta asa cum este pentru ca,atunci cand ne opunem ei,suntem cuprinsi de tensiune si frustrare.Cand incetam sa mai luptam cu realitatea,actiunile noastre devin simple,fluide,blande si netematoare.

Am citit undeva ca exista trei feluri de treburi in Univers:treaba mea,treaba ta,si treaba lui Dumnezeu.Mare parte a stresului nostru provine din faptul ca nu ne vedem de treaba noastra,ci vedem de treaba altcuiva.Cand gandesc:”trebuie sa te angajezi”,”vreau sa fii fericit”,”ar trebui sa vii la timp”,”ar trebui sa ai mai multa grija de mine”,ma ocup de treaba ta.Cand imi fac griji ca ar putea avea loc cutremure,inundatii,razboaie,sau ca o sa mor,ma ocup de treaba lui Dumnezeu.Daca la nivel mental ma ocup de treaba ta sau de treaba lui Dumnezeu,efectul este acela de separare.Daca tu iti traiesti viata ta,iar eu,la nivel mental,traiesc tot viata ta,cine mai traieste viata mea??Amandoi suntem acolo,iar eu sunt separata de mine insami.Cum te simti cand incerci sa-i manipulezi pe cei pe care-i iubesti?Ii inveti ca iubirea este conditionata? Cand cred ca stiu ce este mai bine pentru oricine altcineva,chiar si in numele iubirii,este pura aroganta,iar rezultatul este tensiune,anxietate si teama.Stiu ce este bine pentru mine?Asta este singura mea treaba.Ar fi bine sa ma ocup de asta inainte sa incerc sa-ti rezolv problemele in locul tau.Asta iti va elibera viata intr-un mod pe care nici  nu ti-l poti imagina.Data viitoare cand te vei mai simti stresat sau deranjat,intreaba-te de a cui treaba vezi la nivel mental si e posibil sa izbucnesti in ras!Aceasta intrebare te poate aduce inapoi la tine insuti.Si este posibil sa-ti dai seama ca nu ai fost niciodata cu adevarat prezent,ca,la nivel mental,ai vazut toata viata de treburile altora.Si,daca practici asta o vreme,este posibil sa ajungi sa vezi ca nici tu nu ai nici o treaba,si ca viata ta decurge cat se poate de bine si de una singura:).

Povestile apar in mintea noastra de sute de ori pe zi-cand cineva se ridica fara sa spuna o vorba si iese din incapere,cand cineva nu zambeste sau nu ne suna,cand un strain ne surade,cand partenerul tau de viata iti vorbeste pe un anumit ton.Povestile sunt teoriile netestate,neinvestigate,care ne spun ce inseamna toate aceste lucruri.Nici nu ne dam seama ca sunt doar teorii.Povestile mici dau nastere la povesti mari-povestile mari dau nastere la teorii majore in legatura cu viata,cat de cumplit a fost si faptul ca lumea e un loc periculos.In loc sa intelegem cauza initiala a suferintei-un gand,incercam sa ne transformam sentimentele stresante uitandu-ne in afara noastra.Incercam sa schimbam pe altcineva,sau ne refugiem in sex,mancare,droguri,alcool,pentru a gasi o alinare temporara si iluzia ca detinem controlul.E simplu sa te lasi purtat de un sentiment coplesitor,asa ca este util sa ne amintim ca orice sentiment stresant e asemenea unui ceas desteptator plin de compasiune,care ne spune:"esti prizonier al visului". Multi dintre noi ne judecam pe noi insine si ne spunem,iar si iar,ceea ce suntem si ce nu suntem.Insa,odata analizate,aceste judecati de sine pur si simplu se topesc!

Fiecare persoana este imaginea ta in oglinda-propriile-ti ganduri care ricoseaza. Aratand cu degetul in exterior,vei observa ca judecatile pe care le ai fata de ceilalti,se rastoarna intotdeauna vizandu-te pe tine.Cand judecatile rasturnate te deranjeaza,poti fi sigur ca ai dat peste o convingere in ceea ce te priveste,pe care nu ai analizat-o inca.De exemplu,”el ar trebui sa ma iubeasca”,are ca revers”eu ar trebui sa ma iubesc”,iar daca acest gand te streseaza,ar fi bine sa il investighezi mai indeaproape.Cand crezi ca oamenii ar trebui sa fie cumsecade,reversul este cel adevarat:tu ar trebui sa fii cumsecade cu ei si cu tine insuti.Sfaturile pe care le-ai dat familiei si prietenilor tai sunt de fapt sfaturi pe care tu trebuie sa le urmezi.Devii maestrul intelept atunci cand devii propriul tau discipol.Nu mai conteaza daca altcineva asculta,deoarece asculti tu.Lumea este asa cum o percepem.Daca nu am claritate,atunci voi proiecta toata nebunia mea asupra lumii, voi percepe o lume nebuna si voi crede ca ea este problema.Am lucrat cu imaginea proiectata timp de milenii,in loc sa lucram asupra proiectorului.De aceea viata pare un haos.Este haos ce spune haosului sa traiasca altfel,fara sa observe ca a trait intotdeauna astfel,si ca a abordat problema cu totul invers!Chiar daca Iisus sau Buddha ar sta in fata ta,tu ai auzi cuvinte confuze,deoarece confuzia este ascultatorul.Ai auzi doar ce crezi ca spune,si te-ai lua la cearta cu el imediat ce ti-ai simti povestea amenintata.Pana si eu sunt povestea a ceea ce crezi tu ca sunt.Trebuie sa vezi ceea ce crezi,pentru ca esti ganditorul derutat care se uita in afara si se cauta pe sine.Tu esti cel care interpreteaza totul!Insa atunci cand iti intampini gandurile cu intelegere,lumea se schimba.Trebuie sa se schimbe,deoarece persoana care proiecteaza intreaga lume esti tu!Totul este o imagine in oglinda a propriei tale gandiri.Nimic din afara ta nu iti poate oferi vreodata ceea ce cauti!Abia cand vei intelege cu adevarat acest lucru te vei simti complet liber,pentru ca nu vei mai astepta ca diverse persoane din jurul tau sa te faca fericit-asta este treaba ta-tu esti cel pe care il astepti:)totodata,nimeni nu iti poate provoca suferinta,si asta tot treaba ta este:)

 Invatatorii de care avem nevoie cel mai mult sunt oamenii alaturi de care traim acum.Sotii si sotiile,parintii si copiii nostri sunt cei mai buni maestri la care putem spera.Iar si iar,ei ne vor arata adevarul pe care nu vrem sa il vedem,pana cand il vom vedea.Ei vor continua sa ne calce pe bataturi,pana cand ne vom da seama ce anume nu vrem inca sa stim despre noi insine.Ei ne vor arata calea catre libertate de fiecare data.Uneori imi este greu,pentru ca sunt dependenta de satisfactia pe care o simt  cand am dreptate.Chiar si atunci cand,in sinea mea,stiu ca nu este asa,am momente cand nu vreau sub nici o forma sa recunosc acest lucru,pentru ca ar inseamna sa arat ca sunt vulnerabila si ca da,pot gresi.Cu totii simtim nevoia sa detinem controlul,cu totii vrem sa avem dreptate!Ne mai miram ca sunt atatea conflicte peste tot in lume!Tu ce preferi,sa ai dreptate,sau sa fii liber?Sa traiesti in iubire,sau in frica?Stiai ca singurele emotii din Univers sunt IUBIREA si FRICA,si ca absolut toate celelalte doar deriva din acestea doua?Inainte credeam ca daca partenerul meu era gelos pe mine,insemna ca ma iubeste!Ha!Nici pe departe!Insemna doar ca se simte nesigur pe el,si ca ii este FRICA sa nu ma piarda!Culmea este ca mai aveam si satisfactie cand il faceam gelos:)

Cand cobori in adancul fiintei tale,poti vedea ce este adevarat. Nu exista greseli in Univers.A crede orice altceva este infricosator si lipsit de orice speranta.

A trebuit sa scriu acest articol,sau nu?Normal ca a trebuit!De ce?Pentru ca l-am scris!:)

Nu noi suntem in lume,ci lumea este inauntrul nostru:)

Fiecare fiinta omeneasca se naste cu un sistem emotional sanatos.Cand ne nastem,ne iubim si ne acceptam pe noi insine.Nu emitem judecati legate de care parti anume din noi insine sunt bune si care sunt rele.Insa,pe masura ce crestem,incepem sa invatam de la oamenii din jurul nostru.In functie de propriile lor convingeri,ei ne spun cum sa ne comportam,cand sa mancam,cand sa dormim-si incepem sa facem deosebiri.Invatam ce comportamente ne fac sa fim acceptati si care din ele ne fac sa fim respinsi.Invatam sa avem incredere in oamenii din jurul nostru,sau sa ne fie frica de ei.Invatam ce calitati sunt acceptabile in mediul nostru si care nu sunt.Celor mai multi dintre noi li s-a implementat ideea ca,pentru a fi acceptati, trebuie sa scapam de defecte,sau cel putin sa le ascundem.Cati dintre noi nu ne-am vandut pe noi insine,ca sa fim buni,sa fim placuti de ceilalti,sa fim acceptati?Suntem ferm convinsi ca exista bine si rau-si daca totusi,toate partile sunt necesare pentru a face un intreg?Cum putem sti ce este bun,fara sa stim ce este rau?Cum putem cunoaste dragostea,fara sa cunoastem ura?Cum putem cunoaste curajul,fara sa cunoastem frica?Traim cu impresia ca,pentru ca ceva sa fie divin,trebuie sa fie perfect.Gresim.De fapt,adevarul este exact opusul.A fi divin inseamna a fi intreg-si a fi intreg inseamna a fi totul:pozivitul si negativul,binele si raul,sfantul si diavolul.

Cand eram copil,mi s-a spus ca pe lume exista doua feluri de oameni:buni si rai.Prin urmare,ma straduiam sa imi arat calitatile si ma chinuiam sa imi ascund defectele.Visul meu era sa devin perfecta,ca sa pot fi iubita.Asadar,minteam daca nu ma spalam pe dinti,sau minteam daca mancam mai mult decat imi era portia.Cu timpul,minteam ca sa imi ascund furia,gelozia,si chiar invidia pe care o simteam fata de alte persoane.Pana cand nu mai realizam cand minteam,pentru ca incepusem deja sa ma mint pe mine insami.Aceste”defecte”au devenit umbra mea. Umbra este persoana care ai prefera sa nu fii-ea cuprinde toate acele parti din noi pe care incercam sa le negam sau sa le ascundem,toate aspectele intunecate despre care noi credem ca sunt de neacceptat de catre familiile noastre,prieteni,sau chiar de catre noi insine.

Din cauza faptului ca ma straduiam atat de tare sa inchid totul in mine,incepusem sa judec alti oameni care isi scoteau la lumina imperfectiunea-din punctul meu de vedere,nimeni nu era suficient de bun.Incepusem sa cred cu adevarat ca circumstantele exterioare,cum ar fi un trup nepotrivit,prieteni nepotriviti,etc. erau cauzele nemultumirii mele.Cazusem in capcana lui”daca”:daca as fi fost slaba,daca as fi locuit in alta tara,daca as fi avut o imbracaminte scumpa,lumea mea ar fi fost minunata!

Titlul articolului ii apartine lui Deepak Chopra-cand am citit prima data ca”nu noi suntem in lume,ci lumea este inauntrul nostru”,in mintea mea traducerea a fost:bla bla bla,bla bla…bla:Dam crezut ca nu vad bine:))cum se poate ca lumea sa fie inauntrul meu?Cum se poate ca tu,alta persoana,sa poti trai inauntrul meu?Mi-am dat seama ulterior ca inauntrul meu se afla caracteristica dovedita de fiecare persoana,si nu persoana insasi.Modelul holografic al Universului ne ofera o vedere revolutionara a conexiunii dintre lumea interioara si lumea exterioara.Potrivit acestei teorii,fiecare bucata din univers,indiferent de cum il taiem felii,contine inteligenta intregului.Daca tai in bucatele mici holograma de pe cartea ta de credit sau de pe carnetul de conducere,si dirijezi o raza laser pe una dintre bucatele,vei vedea intreaga imagine.In acelasi mod,daca examinezi o singura fiinta umana,vei gasi si holograma universului-amprenta universala se afla in ADN-ul nostru.Bineinteles ca tot imi intra pe o ureche si imi iesea pe alta-asta pana cand am citit explicatia Dr.David Simon,autorul cartii”Intelepciunea vindecarii”:”O holograma este o imagine tridimensionala ce provine dintr-un film bidimensional.Trasatura unica a hologramei este ca intreaga imagine tridimensionala poate fi creata din orice bucata de film.Intregul este continut in fiecare bucatica.Tot asa,fiecare aspect al Universului este continut in interiorul fiecaruia dintre noi.”Cand intelegeti ca voi contineti tot ceea ce vedeti in ceilalti,intreaga voastra lume se modifica.Cei mai multi dintre noi am fost invatati ca suntem diferiti de alti oameni.Unii dintre noi ne consideram a fi mai buni decat altii,si multi dintre noi credem ca nu suntem cum trebuie,convingeri care creeaza iluzia separarii.Cheia este sa intelegem ca nu exista nimic din ceea ce putem vedea sau percepe,si care noi sa nu fim.Daca nu am avea o anumita calitate/defect,nu le-am putea recunoaste in altul. Cu totii avem putere,forta,creativitate,compasiune,la fel cum cu totii avem lacomie,senzualitate,manie si slabiciune.

Acum,simt nevoia sa exemplific,ca sa fiu inteleasa pe deplin:)Cand am inceput cautarea lumii dinauntrul meu,am crezut ca era o sarcina imposibila.Credeam ca lumea avea o problema-si nu eu.Imi ziceam:astia care au inventat toate teoriile astea probabil nu sunt foarte destepti-eu nu sunt o criminala,eu nu sunt un boschetar!Nu doream cu adevarat sa imi demonstrez ca posedam toate trasaturile caracteristice ale lumii.Atat cat puteam sa-mi dau seama,eu nu semanam deloc cu oamenii pe care ii judecam.Scopul meu a devenit acela de a vedea cum putea exista lumea inauntrul meu.Prin urmare,de fiecare data cand ceva ma deranja la o persoana,in loc sa spun:”persoana x ma enerveaza pentru ca este…”,spuneam:”eu ma enervez pe mine pentru ca sunt…”.La inceput a fost mai greu,pentru ca nu puteam gasi in mine insami acele lucruri”rele”pe care le vedeam la altii.Insa nu trebuie decat sa va observati cu atentie,si veti fi uimiti de ce veti afla!Spre exemplu,nu voi uita niciodata ziua in care ma plimbam singura in parc,iar pe banca langa care treceam se afla un domn,cu un cantar.Fiind complexata de greutatea pe care o aveam,am aruncat o privire usor speriata catre acel cantar-in urmatoarea clipa,cineva a strigat in gura mare:”sa nu cumva sa te cantaresti,ca o sa sara acul de pe cantar!”:)))In clipa urmatoare mi-am dorit sa ma inghita pamantul,iar in urmatoarele doua ore,mi-am dorit ca acel om sa moara in chinuri!Nu intelegeam cum pot unii sa-i judece pe alti oameni dupa aspectul fizic!Abia cand m-am mai linistit,am ramas uimita cand am realizat ca acelasi lucru il faceam si eu,cu aproape fiecare om care imi iesea in fata,cu diferenta ca aveam grija sa nu fiu auzita,de parca asta m-ar fi absolvit de vina:))actionam pe principiul:eu am voie,tu nu!De atunci,am iertat persoana care mi-a vorbit in acel fel-treptat,am inceput sa ma accept asa cum sunt,iar in prezent am momente cand chiar imi doresc sa imi zica cineva ca sunt grasa,ca sa imi dovedesc mie ca nu ma mai simt deranjata de acest lucru:).

Oamenii prosti ma deranjau in mod special-prin urmare,mi-am zis: inseamna ca am si eu momente cand sunt proasta,insa nu vreau sa accept acest lucru,fapt pentru care il proiectez asupra altora.Bineinteles ca nu a durat mult,si mi-am amintit ca mai demult,cand am vrut sa fac salata boeuf,ramasesem fara carne.Din comoditate,mi-am zis ca va avea acelasi gust daca pun in loc de piept de pui,carne tocata de pui.Prostia de care am dat dovada a fost ca uitasem sa fierb carnea,si am adaugat-o cruda:))mi se parea mie ca are gust ciudat,dar nu am realizat acest lucru decat a doua zi:D

Am avut o perioada in care am suferit foarte tare,din cauza ca niste prieteni,la care tineam foarte mult,si care ma sunau  des,dintr-o data nu au mai dat nici un semn de viata,si de atunci am pierdut complet legatura cu ei.Din nou,nu intelegeam de ce mi se intampla mie asta,pana cand am realizat ca acelasi lucru,aceeasi atitudine, o manifestam eu fata de un alt grup de prieteni!

De asemenea,nu puteam sa accept ca un om sa bea sau sa se drogheze-ma certam cu ei in sinea mea,gandindu-ma:”chiar nu te poti abtine??”,pana cand mi-am dat seama ca eu faceam acelasi lucru-nu ma drogam,nu beam,insa mancam in exces,mai ales cand eram trista,ceea ce reprezinta tot un fel de dependenta!

Intr-o zi,m-am uitat la un boschetar,si m-am intrebat:”Daca n-as avea nici familie,nici scoala,si nici un fel de sprijin financiar,nu as putea oare sa ajung si eu boschetar?Raspunsul a fost,da-in cazul in care circumstantele vietii mi s–ar schimba,cu siguranta as putea face sau as putea fi orice altceva.In schimb,nu ma puteam imagina niciodata ca fiind criminal sau violator.Cum as putea omori cu sange rece pe cineva?Imi era usor sa imi imaginez ca as putea omori pe cineva care ar vrea sa-mi faca rau,dar nu cand era vorba despre acele crime brutale si fara sens.Mi-am dat seama ca,intr-adevar,acum nu aveam nici o dorinta de a omori,dar,daca as fi fost inchisa intr-o debara timp de 14 ani si batuta in fiecare zi,oare n-as fi fost in stare sa omor cu sange rece?Raspunsul era,da.Asta nu face din omor ceva de acceptat,dar imi permitea sa vad ca puteam accepta cu adevarat posibilitatea de a putea fi oricine.De aceea zic,sa nu judecati nici un om inainte de a intra in pielea lui!

Am incercat cu tot felul de persoane care ma dezgustau sau care imi provocau repulsie.Imi era mai greu sa le accept pe unele decat pe altele,dar,in cele din urma,au fost putine lucruri pe care nu mi le puteam asuma.Singurul barbat pe care l-am iubit vreodata manifesta,din punctul meu de vedere,o frica inexplicabila vis-à-vis de ce insemna o relatie.La fel si alti parteneri din viata mea.Pana sa imi dau seama ca imi proiectam propria frica asupra lor.Eram atrasa de barbati care nu erau potriviti pentru mine,deoarece nu stiam cine sunt, deoarece eram extrem de rupta de atat de multe aspecte frumoase din mine insami!Daca exista in noi insine un aspect pe care nu-l acceptam,vom atrage in permanenta in viata noastra oameni care manifesta acest aspect.Universul continua sa ne arate cine suntem cu adevarat si sa ne ajute sa redevenim intregi,astfel incat sa putem si sa ne putem iubi neconditionat.La urma urmei,iubirea este cea mai puternica forta din Univers,si singura care conteaza cu adevarat:)

Cu timpul,vocea mea interioara,care judeca pe oricine,s-a mai linistit.Mi-am dat seama ca judecam oamenii numai atunci cand manifestau o caracteristica pe care nu o puteam accepta in mine insami.

Am participat anul trecut la un curs de dezvoltare spirituala-la un moment dat,cel care prezenta ne-a spus sa tinem mana intinsa drept in fata noastra,si sa aratam cu degetul inspre cineva.Intr-adevar,un deget este indreptat inspre acea persoana,insa trei degete sunt indreptate catre noi:))Prin urmare,atunci cand ii acuzam pe altii,fie ca ne place,fie ca nu,nu facem altceva decat sa negam un aspect din noi insine.

Procesul de a ascunde si de a nega parti din mine insami a inceput sa mi se para chiar comic,cand mi-am dat seama cat de multa energie foloseam ca sa nu fiu un anumit gen de persoana.

Exista o veche poveste despre un filosof care a fixat o intalnire pentru a sta de vorba cu un intelept invatator.Cand filosoful a sosit la intalnire,a descoperit ca invatatorul era plecat de acasa.Furios,filosoful a luat o bucata de creta si a scris pe poarta invatatorului:”Tampitule!”.Cand invatatorul a ajuns acasa si a vazut ce era scris,a fugit la casa filosofului,si i-a zis:”Imi pare rau ca n-am venit la intalnire,dar am uitat.Mi-am amintit de ea in clipa in care am vazut ca ti-ai scris numele pe poarta.”:))Indignarea noastra referitoare la comportamentul celorlalti este legata,de obicei,de un aspect nerezolvat din noi insine.Daca am asculta tot ceea ce ne iese pe gura cand vorbim cu altii,cand ii judecam sau le dam sfaturi,am lua totul inapoi si ni le-am spune noua insine.Filosoful ar fi putut scrie “tampitule”,sau”lasule”,sau orice altceva.Pe de alta parte,ar fi putut sa ajunga la o concluzie complet diferita si sa-si puna problema ca invatatorul avusese un accident sau se imbolnavise.Dar cuvantul care i-a venit a fost”tampitule”.

Cand avem o trasatura care nu este izolata,atragem in viata noastra incidente care ne ajuta sa ne asumam si sa acceptam acel aspect pe care-l negam.Ceea ce faceti si ceea ce spuneti nu este accidental.In viata,voi nu creati intamplari accidentale.Lumea este o oglinda uriasa,care intotdeauna reflecta parti din noi insine.Fiecare trasatura este acolo dintr-un anumit motiv,si toate trasaturile sunt perfecte in felul lor.

Multi oameni sunt inspaimantati de partea intunecata care salasluieste in ei,iar frica de a privi inauntrul lor ii face sa ridice ziduri atat de groase,incat sa nu isi mai aminteasca cine sunt cu adevarat.Lucrul cu care nu poti exista impreuna,nu te lasa sa existi…Nu consider asta ca fiind o problema,pentru ca fiecare se dezvolta in ritmul lui,fiecare este liber sa faca propriile alegeri in viata,si fiecare va face acele alegeri atunci cand va simti.Nu pentru ca trebuie,nu pentru ca vrei sa obtii ceva anume,ci pur si simplu pentru ca simti:)



Incep cu...inceputul:)

Pana acum,viata mea a fost ca un montagne russse emotional.Ca sa fiu sincera,niciodata nu m-am placut foarte tare.De fapt, erau momente cand detestam faptul ca sunt eu.Gaseam mii de motive care imi alimentau suferinta:sunt prea grasa,nu am bani,nu ma iubeste nimeni,nu ma intelege nimeni cu adevarat,etc.In principiu,imi plangeam singura de mila,gandul care imi controla viata fiind:"vai,saracuta de mine,ce nefericita sunt!"Ma simteam incompleta,insuficient de buna..mai mult imi gandeam viata decat mi-o traiam,faceam alegeri in functie de asteptarile celorlalti,gandindu-ma ca daca le fac tuturor pe plac,in felul acesta voi primi mai multa iubire.Ce chestie,eu nu ma iubeam deloc,insa in schimb asteptam iubire din partea altora!Acum ceva timp,am trecut printr-o schimbare radicala.Am suferit,si am inceput sa ma caut,iar atunci cand iti doresti ceva cu adevarat,ti se deschid usi infinite:)Apoi,intr-o zi,cand urmaream la televizor o emisiune de evolutie spirituala,prezentatorul a spus ceva ce nu voi uita niciodata: "tot ceea ce voi numiti defectele voastre,tot ceea ce nu va place la voi insiva,sunt cele mai mari calitati pe care le aveti!"In clipa urmatoare mi-am zis:"Da sigur,cum sa nu!"Insa in acelasi timp,undeva in interiorul meu,am simtit ca acea afirmatie era suta la suta adevarata.Numai ca nu stiam nimic,eram complet in ceata.Cred ca asta este si primul pas cand te hotarasti sa parcurgi acest drum-sa admiti ca habar nu ai nimic:))mai greu e cand ai impresia ca esti atotstiutor,cand ai anumite idei fixe care nu iti permit sa vezi dincolo de aparente-ceea ce nu este rau,fiecare face ce doreste cu propria viata:)

Personal,vreau sa imi amintesc cine sunt,dincolo de corp si minte.Vreau sa imi vad viata dincolo de povestile pe care mi le-am spus despre mine,dincolo de drame,suferinta si limitari.Pentru mine,in momentul de fata,a devenit mai important cum traiesc si ce vieti ating prin ceea ce fac.Citand o persoana pe care o admir,vreau sa imi traiesc viata,nu doar sa supravietuiesc:)In spatele oamenilor care pasesc pe traseul regasirii de sine se gaseste,de cele mai multe ori,suferinta,cum a fost in cazul meu-motivul care a generat acea suferinta nici macar nu este relevant-din proprie experienta,nu exista problema mai mare sau mai mica.Nici macar problemele in sine nu exista-ele sunt doar oportunitati,insa atata timp cat noi le percepem in acest mod,ele ne vor consuma energia,si ne vor rapi pacea si linistea interioara.Mi-a luat mult timp sa inteleg asta,si sa nu mai judec oamenii dupa aparente.Din exterior este usor sa iti dai cu parerea,dar nu stii niciodata cum ai reactiona daca ai fi suta la suta in pielea celuilalt,daca ai trai exact aceleasi experiente ca si el:)Alteori, suferinta se ascunde in spatele unei neimpliniri care este prezenta chiar si acolo unde,aparent,exista totul.

Intr-adevar,unii urmeaza cursuri spirituale doar pentru ca asa este la moda.Ca sa fiu sincera,am trecut si eu prin faza asta-era ca si cand as fi gasit un mijloc prin care sa le fiu superioara celorlalti.Pana cand am inteles ca nu e totul sa intelegi cum stau lucrurile,sa citesti  rafturi intregi de carti,sa urmezi n cursuri,etc.Cheia sta in a practica,nu in a aduna si mai multe informatii.Facand pasi mici dar siguri pe acest drum,mi-am dat seama ca nu trebuie nici sa urmezi cursuri de spiritualitate,nici sa citesti multe carti!Intr-adevar te ajuta,insa un om cu adevarat spiritual nu se lauda cu asta,nu doreste sa schimbe pe nimeni,nu doreste sa convinga,accepta ca fiecare are propria sa cale,este liber de judecatile si de fricile care ne paralizeaza ogranismul!Am observat ca totul este mai usor atunci cand imi vad de calea mea,fara sa imi bag nasul in universul altuia.Bineinteles ca realizez ca sunt la inceput de drum,insa sunt plina de entuziasm,pentru ca incep sa ma cunosc,pentru ca am alaturi oameni extraordinari,pe care nu mi-as fi inchipuit ca ii voi cunoaste vreodata,pentru ca,dincolo de aparente,viata chiar este frumoasa!:)