Nu existi decat tu si gandurile tale:)

“Oamenii ar trebui sa fie mai cumsecade”,”copiii ar trebui sa fie ascultatori”,”coada de la magazine ar  trebui sa se miste mai repede”,”sotul meu(sotia mea)ar trebui sa fie de acord cu mine”,”ar trebui sa fiu mai implinita”-astfel de ganduri ruleaza de zeci de ori zilnic in mintea noastra.Ele nu reprezinta altceva decat  moduri de a dori ca realitatea sa fie altfel decat este,iar tot stresul pe care il traim provine din faptul ca nu acceptam ceea ce este.Atunci cand te opui realitatii,pierzi-dar doar in 100%din cazuri-de ce?Pentru ca lucrurile despre care crezi ca nu ar fi trebuit sa se intample,de fapt trebuiau sa se intample.Trebuiau sa se intample pentru ca s-au intamplat,si nici un argument din lume nu poate schimba asta. Realitatea nu asteapta votul,permisiunea,sau opinia ta.Ea este ceea ce este si face ceea ce face.Ea este intotdeauna mai blanda decat povestile pe care le spunem despre ea.Iti convine sau nu,acum ploua.”Nu ar trebui sa ploua” este doar un gand.In realitate,nu exista ar trebui sau nu ar trebui.Acestea sunt doar ganduri pe care noi le opunem realitatii.Intrebarea:”care este realitatea?” te poate ajuta sa scoti mintea din povestea pe care a ticluit-o si s-o readuci in lumea reala.Sa spunem ca parerea ta este ca Paul ar trebui sa se lase de fumat.Sigur ca ar trebui!Toata lumea stie ca fumatul duce la cancer pulmonar.Insa poti fi suta la suta sigura ca Paul ar trebui sa se lase de fumat?Poti sti cu certitudine ca viata lui ar fi mai buna sau ca ar trai mai mult daca s-ar lasa de fumat?Poti sti tu ce este mai bine pentru Paul pe calea lui in viata?Poti fi sigur ca,daca Paul s-ar lasa de fumat,acest lucru ar fi benefic pentru el sau pentru tine pe termen lung?Raspunsul este,fara indoiala,nu. Asta nu inseamna ca trebuie sa aprobi sau sa fii de acord.Inseamna doar ca poti privi lucrurile fara rezistenta si fara confuzia luptei tale interioare.Nu putem sti ce este mai bine nici pentru noi,nici pentru cei din jurul nostru.Gandirea noastra limitata,frica care ne domina,ne fac sa credem cu inversunare ca nu ar trebui sa fie accidente in lume,ca oamenii nu ar trebui sa sufere,si este normal,pentru ca nu vedem imaginea de ansamblu.Dumnezeu nu ne da asa zisele probleme fara motiv,totul are un scop,totul ne ajuta sa evoluam-nu exista greseli in Univers,si niciodata nu ni se da mai mult decat putem duce!Cum am putea sti ce este bucuria,daca nu am fi experimentat tristetea?Prin urmare, de unde stiu ca vantul ar trebui sa bata?Pentru ca bate!

Cand modul de a gandi ti se schimba,problemele dispar.Asta nu inseamna ca vei fi permanent intr-o stare de extaz(eu una ma si vedeam plutind de fericire:)).Pe tot parcursul vietii experimentezi toata gama de sentimente,pentru ca,la urma urmei,asta ne face umani.Insa una este sa lasi suferinta sa curga liber,sa stii cum sa o abordezi,sa realizezi ca loviturile vietii te fac mai puternic,si alta este sa te agati de ea,sa iti plangi de mila,sa ii deprimi si pe cei din jurul tau,sa lasi viata sa ti se transforme intr-un iad! Un preot caruia i-a ars casa sub ochii lui,cand a fost intrebat cum a reactionat la momentul respectiv, a raspuns:”Pai cum sa reactionez-am plans,am tipat,am cazut in genunchi,iar am plans,iar am tipat,cam…..10 minute!”.Acel preot ramane un exemplu pentru mine,pentru ca in loc sa gandeasca:”mi-a ars casa,nu mai vreau sa traiesc”,el a ales sa actioneze pe principiul:”mi-a ars casa,ce pot face acum?”Nici nu si-a reprimat emotiile,pentru ca,daca iti reprimi furia,tristetea,etc,in momentul in care le negi existenta,ele nu dispar,ci se acumuleaza,si cu timpul devin ca o minge gonflabila pe care te chinui din rasputeri sa o tii sub apa-inevitabil,vor iesi la suprafata!Asta nu inseamna ca daca sunt furioasa o sa imi descarc toata energia negativa tipand la altcineva sau lovind acea persoana-sincer,prefer sa tip in perna:D

Un gand este inofensiv cat timp nu credem in el.Nu gandurile noastre,ci atasamentul fata de gandurile noastre ne provoaca suferinta.A te atasa de un gand inseamna a crede ca este adevarat, fara a-l investiga.O credinta este un gand de care ne-am atasat, adesea cu multi ani in urma.Majoritatea oamenilor cred ca sunt ceea ce le spun gandurile lor ca sunt.Insa gandirea nu este ceva personal-te trezesti dimineata si spui:”cred ca n-am sa gandesc astazi?”Este prea tarziu-deja gandesti.Gandurile apar pur si simplu.Vin din neant si se duc in neant,asemenea norilor ce strabat cerul gol.Ele vin ca sa treaca,nu ca sa ramana.Nu ne fac nici un rau atat timp cat nu ne atasam de ele ca si cum ar fi adevarate.Nimeni nu a fost capabil sa isi controleze propria gandire,desi unii s-ar putea sa spuna ca au facut-o.Eu nu renunt la gandurile mele-le intampin cu intelegere.Si,in acel moment,renunta ele la mine.Oricand suntem cuprinsi de un sentiment stresant-orice,de la disconfort usor pana la suferinta,furie si disperare intense,putem fi siguri ca exista un gand anume care ne provoaca reactia,fie ca suntem sau nu constienti de el.Cand ne credem gandurile,si nu ceea ce este cu adevarat real pentru noi,traim intreaga gama de tulburari emotionale pe care le numim suferinta.Suferinta este o alarma naturala care ne avertizeaza ca ne agatam de un gand.Nu suferim decat atunci cand credem un gand ce se opune realitatii.Cand mintea este perfect limpede,ceea ce este e ceea ce ne dorim.Daca vrei ca realitatea sa fie altfel decat este e ca si cum ai incerca sa inveti o pisica sa latre.Poti incerca cat vrei,dar la final pisica se va uita lung la tine si va spune “miau”.Nimeni nu vrea ca fiul sau fiica sa sa se imbolnaveasca,nimeni nu vrea sa fie victima unui accident de masina..insa atunci cand lucrurile acestea se intampla,cum poate fi benefic faptul ca,la nivel mental,eu ma opun lor?Stim asta foarte bine,si totusi o facem,pentru ca nu stim cum sa incetam...Suntem atat de obisnuiti sa ne agatam de minciuni in legatura cu ce se intampla,incat habar nu avem cum sa traim liberi.Doar unii dintre noi suntem dispusi sa invatam cum,pentru ca suferinta este prea mare si nu ne permitem sa nu invatam.Cand nu ma agat de poveste,ma scol,ma spal pe dinti,iau micul dejun,fac ce am de facut toata ziua,insa fara stres,fara tot acel iad.Ne putem da seama ca realitatea este perfecta asa cum este pentru ca,atunci cand ne opunem ei,suntem cuprinsi de tensiune si frustrare.Cand incetam sa mai luptam cu realitatea,actiunile noastre devin simple,fluide,blande si netematoare.

Am citit undeva ca exista trei feluri de treburi in Univers:treaba mea,treaba ta,si treaba lui Dumnezeu.Mare parte a stresului nostru provine din faptul ca nu ne vedem de treaba noastra,ci vedem de treaba altcuiva.Cand gandesc:”trebuie sa te angajezi”,”vreau sa fii fericit”,”ar trebui sa vii la timp”,”ar trebui sa ai mai multa grija de mine”,ma ocup de treaba ta.Cand imi fac griji ca ar putea avea loc cutremure,inundatii,razboaie,sau ca o sa mor,ma ocup de treaba lui Dumnezeu.Daca la nivel mental ma ocup de treaba ta sau de treaba lui Dumnezeu,efectul este acela de separare.Daca tu iti traiesti viata ta,iar eu,la nivel mental,traiesc tot viata ta,cine mai traieste viata mea??Amandoi suntem acolo,iar eu sunt separata de mine insami.Cum te simti cand incerci sa-i manipulezi pe cei pe care-i iubesti?Ii inveti ca iubirea este conditionata? Cand cred ca stiu ce este mai bine pentru oricine altcineva,chiar si in numele iubirii,este pura aroganta,iar rezultatul este tensiune,anxietate si teama.Stiu ce este bine pentru mine?Asta este singura mea treaba.Ar fi bine sa ma ocup de asta inainte sa incerc sa-ti rezolv problemele in locul tau.Asta iti va elibera viata intr-un mod pe care nici  nu ti-l poti imagina.Data viitoare cand te vei mai simti stresat sau deranjat,intreaba-te de a cui treaba vezi la nivel mental si e posibil sa izbucnesti in ras!Aceasta intrebare te poate aduce inapoi la tine insuti.Si este posibil sa-ti dai seama ca nu ai fost niciodata cu adevarat prezent,ca,la nivel mental,ai vazut toata viata de treburile altora.Si,daca practici asta o vreme,este posibil sa ajungi sa vezi ca nici tu nu ai nici o treaba,si ca viata ta decurge cat se poate de bine si de una singura:).

Povestile apar in mintea noastra de sute de ori pe zi-cand cineva se ridica fara sa spuna o vorba si iese din incapere,cand cineva nu zambeste sau nu ne suna,cand un strain ne surade,cand partenerul tau de viata iti vorbeste pe un anumit ton.Povestile sunt teoriile netestate,neinvestigate,care ne spun ce inseamna toate aceste lucruri.Nici nu ne dam seama ca sunt doar teorii.Povestile mici dau nastere la povesti mari-povestile mari dau nastere la teorii majore in legatura cu viata,cat de cumplit a fost si faptul ca lumea e un loc periculos.In loc sa intelegem cauza initiala a suferintei-un gand,incercam sa ne transformam sentimentele stresante uitandu-ne in afara noastra.Incercam sa schimbam pe altcineva,sau ne refugiem in sex,mancare,droguri,alcool,pentru a gasi o alinare temporara si iluzia ca detinem controlul.E simplu sa te lasi purtat de un sentiment coplesitor,asa ca este util sa ne amintim ca orice sentiment stresant e asemenea unui ceas desteptator plin de compasiune,care ne spune:"esti prizonier al visului". Multi dintre noi ne judecam pe noi insine si ne spunem,iar si iar,ceea ce suntem si ce nu suntem.Insa,odata analizate,aceste judecati de sine pur si simplu se topesc!

Fiecare persoana este imaginea ta in oglinda-propriile-ti ganduri care ricoseaza. Aratand cu degetul in exterior,vei observa ca judecatile pe care le ai fata de ceilalti,se rastoarna intotdeauna vizandu-te pe tine.Cand judecatile rasturnate te deranjeaza,poti fi sigur ca ai dat peste o convingere in ceea ce te priveste,pe care nu ai analizat-o inca.De exemplu,”el ar trebui sa ma iubeasca”,are ca revers”eu ar trebui sa ma iubesc”,iar daca acest gand te streseaza,ar fi bine sa il investighezi mai indeaproape.Cand crezi ca oamenii ar trebui sa fie cumsecade,reversul este cel adevarat:tu ar trebui sa fii cumsecade cu ei si cu tine insuti.Sfaturile pe care le-ai dat familiei si prietenilor tai sunt de fapt sfaturi pe care tu trebuie sa le urmezi.Devii maestrul intelept atunci cand devii propriul tau discipol.Nu mai conteaza daca altcineva asculta,deoarece asculti tu.Lumea este asa cum o percepem.Daca nu am claritate,atunci voi proiecta toata nebunia mea asupra lumii, voi percepe o lume nebuna si voi crede ca ea este problema.Am lucrat cu imaginea proiectata timp de milenii,in loc sa lucram asupra proiectorului.De aceea viata pare un haos.Este haos ce spune haosului sa traiasca altfel,fara sa observe ca a trait intotdeauna astfel,si ca a abordat problema cu totul invers!Chiar daca Iisus sau Buddha ar sta in fata ta,tu ai auzi cuvinte confuze,deoarece confuzia este ascultatorul.Ai auzi doar ce crezi ca spune,si te-ai lua la cearta cu el imediat ce ti-ai simti povestea amenintata.Pana si eu sunt povestea a ceea ce crezi tu ca sunt.Trebuie sa vezi ceea ce crezi,pentru ca esti ganditorul derutat care se uita in afara si se cauta pe sine.Tu esti cel care interpreteaza totul!Insa atunci cand iti intampini gandurile cu intelegere,lumea se schimba.Trebuie sa se schimbe,deoarece persoana care proiecteaza intreaga lume esti tu!Totul este o imagine in oglinda a propriei tale gandiri.Nimic din afara ta nu iti poate oferi vreodata ceea ce cauti!Abia cand vei intelege cu adevarat acest lucru te vei simti complet liber,pentru ca nu vei mai astepta ca diverse persoane din jurul tau sa te faca fericit-asta este treaba ta-tu esti cel pe care il astepti:)totodata,nimeni nu iti poate provoca suferinta,si asta tot treaba ta este:)

 Invatatorii de care avem nevoie cel mai mult sunt oamenii alaturi de care traim acum.Sotii si sotiile,parintii si copiii nostri sunt cei mai buni maestri la care putem spera.Iar si iar,ei ne vor arata adevarul pe care nu vrem sa il vedem,pana cand il vom vedea.Ei vor continua sa ne calce pe bataturi,pana cand ne vom da seama ce anume nu vrem inca sa stim despre noi insine.Ei ne vor arata calea catre libertate de fiecare data.Uneori imi este greu,pentru ca sunt dependenta de satisfactia pe care o simt  cand am dreptate.Chiar si atunci cand,in sinea mea,stiu ca nu este asa,am momente cand nu vreau sub nici o forma sa recunosc acest lucru,pentru ca ar inseamna sa arat ca sunt vulnerabila si ca da,pot gresi.Cu totii simtim nevoia sa detinem controlul,cu totii vrem sa avem dreptate!Ne mai miram ca sunt atatea conflicte peste tot in lume!Tu ce preferi,sa ai dreptate,sau sa fii liber?Sa traiesti in iubire,sau in frica?Stiai ca singurele emotii din Univers sunt IUBIREA si FRICA,si ca absolut toate celelalte doar deriva din acestea doua?Inainte credeam ca daca partenerul meu era gelos pe mine,insemna ca ma iubeste!Ha!Nici pe departe!Insemna doar ca se simte nesigur pe el,si ca ii este FRICA sa nu ma piarda!Culmea este ca mai aveam si satisfactie cand il faceam gelos:)

Cand cobori in adancul fiintei tale,poti vedea ce este adevarat. Nu exista greseli in Univers.A crede orice altceva este infricosator si lipsit de orice speranta.

A trebuit sa scriu acest articol,sau nu?Normal ca a trebuit!De ce?Pentru ca l-am scris!:)