Nu noi suntem in lume,ci lumea este inauntrul nostru:)

Fiecare fiinta omeneasca se naste cu un sistem emotional sanatos.Cand ne nastem,ne iubim si ne acceptam pe noi insine.Nu emitem judecati legate de care parti anume din noi insine sunt bune si care sunt rele.Insa,pe masura ce crestem,incepem sa invatam de la oamenii din jurul nostru.In functie de propriile lor convingeri,ei ne spun cum sa ne comportam,cand sa mancam,cand sa dormim-si incepem sa facem deosebiri.Invatam ce comportamente ne fac sa fim acceptati si care din ele ne fac sa fim respinsi.Invatam sa avem incredere in oamenii din jurul nostru,sau sa ne fie frica de ei.Invatam ce calitati sunt acceptabile in mediul nostru si care nu sunt.Celor mai multi dintre noi li s-a implementat ideea ca,pentru a fi acceptati, trebuie sa scapam de defecte,sau cel putin sa le ascundem.Cati dintre noi nu ne-am vandut pe noi insine,ca sa fim buni,sa fim placuti de ceilalti,sa fim acceptati?Suntem ferm convinsi ca exista bine si rau-si daca totusi,toate partile sunt necesare pentru a face un intreg?Cum putem sti ce este bun,fara sa stim ce este rau?Cum putem cunoaste dragostea,fara sa cunoastem ura?Cum putem cunoaste curajul,fara sa cunoastem frica?Traim cu impresia ca,pentru ca ceva sa fie divin,trebuie sa fie perfect.Gresim.De fapt,adevarul este exact opusul.A fi divin inseamna a fi intreg-si a fi intreg inseamna a fi totul:pozivitul si negativul,binele si raul,sfantul si diavolul.

Cand eram copil,mi s-a spus ca pe lume exista doua feluri de oameni:buni si rai.Prin urmare,ma straduiam sa imi arat calitatile si ma chinuiam sa imi ascund defectele.Visul meu era sa devin perfecta,ca sa pot fi iubita.Asadar,minteam daca nu ma spalam pe dinti,sau minteam daca mancam mai mult decat imi era portia.Cu timpul,minteam ca sa imi ascund furia,gelozia,si chiar invidia pe care o simteam fata de alte persoane.Pana cand nu mai realizam cand minteam,pentru ca incepusem deja sa ma mint pe mine insami.Aceste”defecte”au devenit umbra mea. Umbra este persoana care ai prefera sa nu fii-ea cuprinde toate acele parti din noi pe care incercam sa le negam sau sa le ascundem,toate aspectele intunecate despre care noi credem ca sunt de neacceptat de catre familiile noastre,prieteni,sau chiar de catre noi insine.

Din cauza faptului ca ma straduiam atat de tare sa inchid totul in mine,incepusem sa judec alti oameni care isi scoteau la lumina imperfectiunea-din punctul meu de vedere,nimeni nu era suficient de bun.Incepusem sa cred cu adevarat ca circumstantele exterioare,cum ar fi un trup nepotrivit,prieteni nepotriviti,etc. erau cauzele nemultumirii mele.Cazusem in capcana lui”daca”:daca as fi fost slaba,daca as fi locuit in alta tara,daca as fi avut o imbracaminte scumpa,lumea mea ar fi fost minunata!

Titlul articolului ii apartine lui Deepak Chopra-cand am citit prima data ca”nu noi suntem in lume,ci lumea este inauntrul nostru”,in mintea mea traducerea a fost:bla bla bla,bla bla…bla:Dam crezut ca nu vad bine:))cum se poate ca lumea sa fie inauntrul meu?Cum se poate ca tu,alta persoana,sa poti trai inauntrul meu?Mi-am dat seama ulterior ca inauntrul meu se afla caracteristica dovedita de fiecare persoana,si nu persoana insasi.Modelul holografic al Universului ne ofera o vedere revolutionara a conexiunii dintre lumea interioara si lumea exterioara.Potrivit acestei teorii,fiecare bucata din univers,indiferent de cum il taiem felii,contine inteligenta intregului.Daca tai in bucatele mici holograma de pe cartea ta de credit sau de pe carnetul de conducere,si dirijezi o raza laser pe una dintre bucatele,vei vedea intreaga imagine.In acelasi mod,daca examinezi o singura fiinta umana,vei gasi si holograma universului-amprenta universala se afla in ADN-ul nostru.Bineinteles ca tot imi intra pe o ureche si imi iesea pe alta-asta pana cand am citit explicatia Dr.David Simon,autorul cartii”Intelepciunea vindecarii”:”O holograma este o imagine tridimensionala ce provine dintr-un film bidimensional.Trasatura unica a hologramei este ca intreaga imagine tridimensionala poate fi creata din orice bucata de film.Intregul este continut in fiecare bucatica.Tot asa,fiecare aspect al Universului este continut in interiorul fiecaruia dintre noi.”Cand intelegeti ca voi contineti tot ceea ce vedeti in ceilalti,intreaga voastra lume se modifica.Cei mai multi dintre noi am fost invatati ca suntem diferiti de alti oameni.Unii dintre noi ne consideram a fi mai buni decat altii,si multi dintre noi credem ca nu suntem cum trebuie,convingeri care creeaza iluzia separarii.Cheia este sa intelegem ca nu exista nimic din ceea ce putem vedea sau percepe,si care noi sa nu fim.Daca nu am avea o anumita calitate/defect,nu le-am putea recunoaste in altul. Cu totii avem putere,forta,creativitate,compasiune,la fel cum cu totii avem lacomie,senzualitate,manie si slabiciune.

Acum,simt nevoia sa exemplific,ca sa fiu inteleasa pe deplin:)Cand am inceput cautarea lumii dinauntrul meu,am crezut ca era o sarcina imposibila.Credeam ca lumea avea o problema-si nu eu.Imi ziceam:astia care au inventat toate teoriile astea probabil nu sunt foarte destepti-eu nu sunt o criminala,eu nu sunt un boschetar!Nu doream cu adevarat sa imi demonstrez ca posedam toate trasaturile caracteristice ale lumii.Atat cat puteam sa-mi dau seama,eu nu semanam deloc cu oamenii pe care ii judecam.Scopul meu a devenit acela de a vedea cum putea exista lumea inauntrul meu.Prin urmare,de fiecare data cand ceva ma deranja la o persoana,in loc sa spun:”persoana x ma enerveaza pentru ca este…”,spuneam:”eu ma enervez pe mine pentru ca sunt…”.La inceput a fost mai greu,pentru ca nu puteam gasi in mine insami acele lucruri”rele”pe care le vedeam la altii.Insa nu trebuie decat sa va observati cu atentie,si veti fi uimiti de ce veti afla!Spre exemplu,nu voi uita niciodata ziua in care ma plimbam singura in parc,iar pe banca langa care treceam se afla un domn,cu un cantar.Fiind complexata de greutatea pe care o aveam,am aruncat o privire usor speriata catre acel cantar-in urmatoarea clipa,cineva a strigat in gura mare:”sa nu cumva sa te cantaresti,ca o sa sara acul de pe cantar!”:)))In clipa urmatoare mi-am dorit sa ma inghita pamantul,iar in urmatoarele doua ore,mi-am dorit ca acel om sa moara in chinuri!Nu intelegeam cum pot unii sa-i judece pe alti oameni dupa aspectul fizic!Abia cand m-am mai linistit,am ramas uimita cand am realizat ca acelasi lucru il faceam si eu,cu aproape fiecare om care imi iesea in fata,cu diferenta ca aveam grija sa nu fiu auzita,de parca asta m-ar fi absolvit de vina:))actionam pe principiul:eu am voie,tu nu!De atunci,am iertat persoana care mi-a vorbit in acel fel-treptat,am inceput sa ma accept asa cum sunt,iar in prezent am momente cand chiar imi doresc sa imi zica cineva ca sunt grasa,ca sa imi dovedesc mie ca nu ma mai simt deranjata de acest lucru:).

Oamenii prosti ma deranjau in mod special-prin urmare,mi-am zis: inseamna ca am si eu momente cand sunt proasta,insa nu vreau sa accept acest lucru,fapt pentru care il proiectez asupra altora.Bineinteles ca nu a durat mult,si mi-am amintit ca mai demult,cand am vrut sa fac salata boeuf,ramasesem fara carne.Din comoditate,mi-am zis ca va avea acelasi gust daca pun in loc de piept de pui,carne tocata de pui.Prostia de care am dat dovada a fost ca uitasem sa fierb carnea,si am adaugat-o cruda:))mi se parea mie ca are gust ciudat,dar nu am realizat acest lucru decat a doua zi:D

Am avut o perioada in care am suferit foarte tare,din cauza ca niste prieteni,la care tineam foarte mult,si care ma sunau  des,dintr-o data nu au mai dat nici un semn de viata,si de atunci am pierdut complet legatura cu ei.Din nou,nu intelegeam de ce mi se intampla mie asta,pana cand am realizat ca acelasi lucru,aceeasi atitudine, o manifestam eu fata de un alt grup de prieteni!

De asemenea,nu puteam sa accept ca un om sa bea sau sa se drogheze-ma certam cu ei in sinea mea,gandindu-ma:”chiar nu te poti abtine??”,pana cand mi-am dat seama ca eu faceam acelasi lucru-nu ma drogam,nu beam,insa mancam in exces,mai ales cand eram trista,ceea ce reprezinta tot un fel de dependenta!

Intr-o zi,m-am uitat la un boschetar,si m-am intrebat:”Daca n-as avea nici familie,nici scoala,si nici un fel de sprijin financiar,nu as putea oare sa ajung si eu boschetar?Raspunsul a fost,da-in cazul in care circumstantele vietii mi s–ar schimba,cu siguranta as putea face sau as putea fi orice altceva.In schimb,nu ma puteam imagina niciodata ca fiind criminal sau violator.Cum as putea omori cu sange rece pe cineva?Imi era usor sa imi imaginez ca as putea omori pe cineva care ar vrea sa-mi faca rau,dar nu cand era vorba despre acele crime brutale si fara sens.Mi-am dat seama ca,intr-adevar,acum nu aveam nici o dorinta de a omori,dar,daca as fi fost inchisa intr-o debara timp de 14 ani si batuta in fiecare zi,oare n-as fi fost in stare sa omor cu sange rece?Raspunsul era,da.Asta nu face din omor ceva de acceptat,dar imi permitea sa vad ca puteam accepta cu adevarat posibilitatea de a putea fi oricine.De aceea zic,sa nu judecati nici un om inainte de a intra in pielea lui!

Am incercat cu tot felul de persoane care ma dezgustau sau care imi provocau repulsie.Imi era mai greu sa le accept pe unele decat pe altele,dar,in cele din urma,au fost putine lucruri pe care nu mi le puteam asuma.Singurul barbat pe care l-am iubit vreodata manifesta,din punctul meu de vedere,o frica inexplicabila vis-à-vis de ce insemna o relatie.La fel si alti parteneri din viata mea.Pana sa imi dau seama ca imi proiectam propria frica asupra lor.Eram atrasa de barbati care nu erau potriviti pentru mine,deoarece nu stiam cine sunt, deoarece eram extrem de rupta de atat de multe aspecte frumoase din mine insami!Daca exista in noi insine un aspect pe care nu-l acceptam,vom atrage in permanenta in viata noastra oameni care manifesta acest aspect.Universul continua sa ne arate cine suntem cu adevarat si sa ne ajute sa redevenim intregi,astfel incat sa putem si sa ne putem iubi neconditionat.La urma urmei,iubirea este cea mai puternica forta din Univers,si singura care conteaza cu adevarat:)

Cu timpul,vocea mea interioara,care judeca pe oricine,s-a mai linistit.Mi-am dat seama ca judecam oamenii numai atunci cand manifestau o caracteristica pe care nu o puteam accepta in mine insami.

Am participat anul trecut la un curs de dezvoltare spirituala-la un moment dat,cel care prezenta ne-a spus sa tinem mana intinsa drept in fata noastra,si sa aratam cu degetul inspre cineva.Intr-adevar,un deget este indreptat inspre acea persoana,insa trei degete sunt indreptate catre noi:))Prin urmare,atunci cand ii acuzam pe altii,fie ca ne place,fie ca nu,nu facem altceva decat sa negam un aspect din noi insine.

Procesul de a ascunde si de a nega parti din mine insami a inceput sa mi se para chiar comic,cand mi-am dat seama cat de multa energie foloseam ca sa nu fiu un anumit gen de persoana.

Exista o veche poveste despre un filosof care a fixat o intalnire pentru a sta de vorba cu un intelept invatator.Cand filosoful a sosit la intalnire,a descoperit ca invatatorul era plecat de acasa.Furios,filosoful a luat o bucata de creta si a scris pe poarta invatatorului:”Tampitule!”.Cand invatatorul a ajuns acasa si a vazut ce era scris,a fugit la casa filosofului,si i-a zis:”Imi pare rau ca n-am venit la intalnire,dar am uitat.Mi-am amintit de ea in clipa in care am vazut ca ti-ai scris numele pe poarta.”:))Indignarea noastra referitoare la comportamentul celorlalti este legata,de obicei,de un aspect nerezolvat din noi insine.Daca am asculta tot ceea ce ne iese pe gura cand vorbim cu altii,cand ii judecam sau le dam sfaturi,am lua totul inapoi si ni le-am spune noua insine.Filosoful ar fi putut scrie “tampitule”,sau”lasule”,sau orice altceva.Pe de alta parte,ar fi putut sa ajunga la o concluzie complet diferita si sa-si puna problema ca invatatorul avusese un accident sau se imbolnavise.Dar cuvantul care i-a venit a fost”tampitule”.

Cand avem o trasatura care nu este izolata,atragem in viata noastra incidente care ne ajuta sa ne asumam si sa acceptam acel aspect pe care-l negam.Ceea ce faceti si ceea ce spuneti nu este accidental.In viata,voi nu creati intamplari accidentale.Lumea este o oglinda uriasa,care intotdeauna reflecta parti din noi insine.Fiecare trasatura este acolo dintr-un anumit motiv,si toate trasaturile sunt perfecte in felul lor.

Multi oameni sunt inspaimantati de partea intunecata care salasluieste in ei,iar frica de a privi inauntrul lor ii face sa ridice ziduri atat de groase,incat sa nu isi mai aminteasca cine sunt cu adevarat.Lucrul cu care nu poti exista impreuna,nu te lasa sa existi…Nu consider asta ca fiind o problema,pentru ca fiecare se dezvolta in ritmul lui,fiecare este liber sa faca propriile alegeri in viata,si fiecare va face acele alegeri atunci cand va simti.Nu pentru ca trebuie,nu pentru ca vrei sa obtii ceva anume,ci pur si simplu pentru ca simti:)